Cartea în treizeci de secunde

Se apropie conferința anuală a druizilor, iar Panoramix, inventatorul poțiunii magice cu care bravii gali îi umilesc pe romani pe unde îi prind, se pregătește de plecare. Asterix se plictisește; sezonul menhirelor s-a terminat, așa că nici Obelix nu mai are ce face; e ocazia perfectă ca eroii noștri să-și dezmorțească picioarele și să-l escorteze pe Panoramix până la Pădurea Carnuților. Anul ăsta, Panoramix e convins că (ajutat de o anume poțiune…) va câștiga în sfârșit Menhirul de Aur, premiul oferit celui mai bun druid; ce nu știe el e că o gașcă de goți așteaptă cu interes rezultatele concursului, ca să-l răpească pe cel mai bun druid din lume și să-l forțeze să-i ajute în lupta lor cu romanii și să demonstreze odată pentru totdeauna că goții sunt cei mai viteji și mai vicleni dintre barbari. Bineînțeles, Asterix și Obelix îi vor trezi pe goți din visele lor de mărire, doar pentru a-i face knockout și a-i cufunda într-un somn… fără vise.

Rețeta magică a lui Goscinny

Într-un interviu TV, scenaristul spunea „Un scenariu semnat René Goscinny va face întotdeauna oamenii să râdă.” Un ingredient infailibil, poate la fel de banal ca sarea-n bucate, dar la fel de esențial… Lucky Luke, cowboyul care trage mai repede decât umbra lui, Iznogoud, vizirul care vrea să devină calif în locul califului, Micuțul Nicolas, școlarul pus pe șotii, și zeci de alte personaje inventate sau perfecționate de Goscinny urmăresc același lucru: să facă cititorii să zâmbească.

Poate părea surprinzător, dar al doilea ingredient important al poveștilor sale e… împrumutul. Goscinny își folosește cultura enciclopedică pentru a strecura detalii savante, referințe istorice și replici celebre în toate scenariile sale, atrăgând astfel un public mai matur, capabil să recunoască și să aprecieze parodiile, calambururile și răsturnările de perspectivă. Până la Goscinny, Lucky Luke era o serie copilăroasă; el a adus personaje istorice (Jesse James, Billy the Kid, Calamity Jane etc) și a început să parodieze westernuri celebre, făcând ca popularitatea seriei să explodeze; a fost confirmarea unei rețete pe care o va aplica cu succes și în Asterix. Fiți atenți la detaliile vizuale din Asterix și goții  ̶  sunt convins că veți recunoaște căștile goților, stindardul și… frizurile lor, precum și expresiile clasice cu care vă bombardează romanii.

Recordurile lui Asterix

Asterix nu a apărut precum Atena din capul lui Zeus, îmbrăcată în armură și gata de luptă  ̶ el a fost rezultatul unei îndelungi acumulări. Anii de tinerețe ai lui Goscinny, petrecuți între Argentina, Franța și Statele Unite, și experiențele sale nereușite de desenator i-au dat ocazia să întâlnească mulți dintre cei mai buni desenatori ai vremii  ̶  Harvey Kurtzman (fondatorul revistei Mad), Jijé (vedetă a revistei Spirou), Morris (elev al lui Jije și creatorul lui Lucky Luke), Franquin (cel mai bun desenator al Spirou și creatorul lui Gaston Lagaffe și al Marsupilami), ca apoi, la întoarcerea în Franța, să-l întâlnească pe… Albert Uderzo, în 1951, cu opt ani înainte de Asterix. Cei doi aveau să încerce nu mai puțin de 12 serii diferite înainte de succesul fulminant al războinicului gal.

Inițial, Asterix trebuia să fie un… vulpoi; pentru primul număr al revistei Pilote, editorul le ceruse să creeze o poveste reprezentativă pentru toți francezii  ̶  și ce alegere mai bună decât celebrul „Le roman de Renart”? Ei bine, norocul a făcut ca un alt desenator să publice o serie episodică pe același subiect exact în același timp, așa că Goscinny și Uderzo au aruncat schițele și au revenit la brainstorming. Restul e istorie…

Și recordurile?

Ei bine, Asterix bate toate recordurile de prim tiraj.

E prima BD cu prim tiraj de 100.000 de exemplare (Asterix și Cleopatra, în 1965) …de 200.000 de exemplare (Lupta șefilor, în 1966) …400.000 de exemplare (Asterix în Bretania, tot în 1966) explodând în 1967 cu 1.200.000 de exemplare pentru Asterix și normanzii și ajungând la… 5.000.000 de exemplare pentru cel mai recent album, Asterix și grifonul, din 2021.

E banda desenată cea mai tradusă din lume (în 111 limbi și dialecte).

A fost a doua bandă desenată căreia i-a fost dedicat un parc de distracții (Parc Asterix a fost deschis pe 30 aprilie 1989, la doar câteva săptămâni după Big Bang Schtroumpf)

Cel mai recent album (Asterix și grifonul) e cartea cea mai vândută din Franța în 2021.

Alte detalii

1. Dacă n-ai mai citit nici o aventură a lui Asterix până acum, începe cu prima   ̶ nu de alta, dar, deși Asterix și goții e cea mai bună din cele trei editate până acum de Grafic, ea e mai bună tocmai pentru că Goscinny și Uderzo au folosit primele două albume pentru a defini universul și a prezenta personajele, așa că aici s-au concentrat asupra aventurilor, a întorsăturilor de situație, a gagurilor și a umorului de limbaj.
2. Da, romanii și galii chiar se ciocneau unii de ceilalți în anul 50 înainte de Hristos, dar goții au început să devină fioroși abia cu 250 de ani mai târziu, iar împărțirea goți/ vizigoți/ ostrogoți avea să se producă prin anii 380-400. Goții aveau să treacă și prin România, celebra „cloșcă cu puii de aur” fiind, de altfel, o moștenire vizigotă. Am auzit că Muzeul Național de Istorie va intra în renovare la începutul lui 2023  ̶  pentru mult timp, așa că poate ar fi o idee bună să-l vizitați.
3. Asterix nu e singura bandă desenată adresată în principal copiilor, dar care e suficient de sofisticată pentru adulți. Din titlurile deja traduse, recomand Calvin & Hobbes, Bone, Invincibil și Tintin; din cărțile care ar trebui musai traduse vă recomand Lanfeust de Troy, Les Tuniques Bleues, De cape et de crocs (franceză) și Hilda sau Zita the Spacegirl (engleză) sau Le Château des Étoiles / Castle of the Stars, o serie SF excelentă.