Visul ilustrat de Mircea Pop ne-a fost trimis de @nico.nico.nico1 pe instagram. Citește descrierea pe care am primit-o mai jos. 

M-am trezit, m-am frecat cu dosul palmelor la ochi și m-am dat jos din pat. Am ieșit din casă, să mă plimb cu bicicleta, iar peisajul m-a uimit. Nu mai eram acasă. În depărtare, un castel luminat de razele soarelui se ivea de după copaci, iar mie nu-mi venea să cred. Am mers cu bicicleta până am ajuns într-un loc deschis, de unde puteam vedea mai bine (am fost la vale). Puțin mai departe a de vale se vedea un palat de cristal, cleștar, ce-o fi fost. Pe lângă palat se afla o gradină îngrozitor de mare, fântâni și flori impodobind-o. Am încercat să dau înapoi, dar nu am reușit să plec, fiindcă două gărzi m-au prins de brațe și m-au băgat în castel.
„— Nu mai pleca de acasă încă o dată, (nu mai știu numele pe care mi l-am zis)."

Ilustrație de Mircea Pop