Așa cum am promis, am revenit cu un nou articol despre animalele din benzi desenate și, așa cum vei citi mai jos, de data asta am analizat câteva feline celebre din benzile desenate miniGrafic. Am început cu o pisică care a debutat în 1963, Azrael din seria Ștrumfii, și am încheiat cu Petey din Dog Man. Pe parcursul textului te invit să fii atent la câteva trăsături comune.

Să pornim!

Azrael

Pe Azrael îl vei descoperi încă din primul volum, Ștrumfii negri, în povestea Ștrumful zburător, apărut în 1963. Prima lui întâlnire cu ștrumfii are loc în povestea Hoțul de ștrumfi, tot din volumul menționat.

Știți că Azrael este mâna dreaptă și blănoasă a vrăjitorului Gargamel, sau cel puțin așa consideră acesta din urmă. Dar Azrael are propria lui personalitate, mai degrabă sfidătoare față de vrăjitorul malefic, și cam face ce-l taie coada, chiar dacă-l scoate din sărite pe Gargamel. Așa că nu-i chiar ucenicul ideal, ci o mână dreaptă șireată și cu voință proprie. Asta va fi o temă recurentă la personajele feline, după cum vei vedea și în cazurile descrise în continuare. Azrael pricepe tot timpul ce-i spune așa-zisul său stăpân și în numeroase cazuri pare cu muuuult mai inteligent decât el.

Ok, și Azrael are un mare apetit pentru ștrumfi, dar sunt și situații în care se aliază cu ei, chiar împotriva vrăjitorului.

Garfield

Garfield este al doilea cel mai bătrân pisoi din listă, dar și un fenomen cultural care a spart de mult limitele casetelor de benzi desenate. Dacă ești puțin atent în jur, o să începi să-i vezi mutra rânjită peste tot.

Cei mai mari colecționari de obiecte Garfield, un cuplu din Long Island, N.Y. (cei doi neagă că ar fi nebuni), deține peste 12.000 de astfel de obiecte. 

Dar să o luăm de la început, înainte de ManiaGarfield, au existat comic stripurile. Primul fiind publicat de Jim Davis la data de 19 iunie 1978. Motanul pufos s-a născut în bucătăria restaurantului cu specific italian Mamma Leoni, pe care era cât pe ce să-l bage în faliment, dacă proprietarul nu s-ar fi gândit să-l vândă unui pet shop. A, am uitat să menționez că la naștere Garfield cântărea 2,5 kilograme. Date fiind circumstanțele nașterii lui, nu-i de mirare că Garfield adoră lasagna. De la pet shop Garfield ajunge să-i distrugă viața lui Jon Arbuckle, pe care Jon l-a ales dintre o iguană și un pietroi. Iată ce mărturisește Jon despre Garfield în primul volum, Marele Garfield: „ Mi-am dorit o pisică... Şi ce am făcut? M-am dus la pet shop Şi am zis că vreau o pisică. Şi ei?... Ce mi-au dat? Mi-au dat o lasagna cu blană Şi colți”.

Pe lângă faptul că-i puțin cam rotunjor, Garfield mai e și arogant, nesuferit, individualist, lacom, foarte leneș și pur-și-simplu o mare pacoste pentru Jon.

Hobbes

Bill Watterson l-a numit pe Hobbes după filozoful britanic Thomas Hobbes, în banda desenată Calvin și Hobbes, care a debutat în 1985. Dar ce este Hobbes? O jucărie de pluș dacă întrebi pe oricine altcineva în afară de Calvin și un tigru fioros dacă-l întrebi pe Calvin.

Hobbes are foarte multă energie și se ia adesea la trântă cu Calvin. Deși pare un frate mai mare și mult mai înțelept decât Calvin. Hobbes e blând, jucăuș și loial. Un episod foarte trist din benzile desenate este atunci când Calvin își pierde tigrul și se simte total neputincios.

Se pare că Hobbes ar fi fost inspirat de pisica lui Bill Watterson, Sprite. Hobbes e teribil de mândru că este o felină și privește destul de critic acțiunile oamenilor.

Watterson a ales să-l nu-l transforme pe Hobbes într-o jucările de pluș licențiată pentru a-i păstra natura schimbătoare și de a nu-l fixa într-o singură ipostază. La fel te încurajăm și pe tine: să ți-l imaginezi pe Hobbes cum vrei tu.

Petey

Pisoiul Petey este un geniu țâfnos, iar inamicul lui nr. 1 e superpolițistul, pe jumătate cățel, Dog Man, despre care am scris într-un articol anterior.

Inițial Petey a apărut în 2011 într-o carte spin-off a seriei Căpitanul Chilot, iar în cărțile cu Dog Man apare încă din primul volum. De altfel, Petey este cel care pune bomba care care-i va uni pentru totdeauna pe câinele Greg și pe agentul Knight în urma unei operații experimentale.

Chiar dacă este un pisoi de știință, inventator, cu un laborator în toată regula care l-ar face invidios chiar și pe Dexter, Petey este extrem de irascibil și se enervează cumplit când cineva nu e de acord cu el. Totuși, când apare Micu’ Petey, care-i o clonă de-a lui Petey, în peisaj acesta din urmă devine ceva mai sentimental, chiar dacă la sfârșitul cărții Poveste despre cele două pisici, îl păcălește iar pe șeful poliției.

Dacă te-ai uitat cu atenție la ilustrațiile care le înfățișează pe cele 4 feline descrise aici, ai observat probabil o constantă: culoarea portocalie. Asta m-a făcut puțin curios și m-am gândit să întreb inteligența artificială de ce pisicile/ felinele din benzile desenate au această culoare. Iată ce răspuns am primit:

„În cazul pisicilor de benzi desenate, culoarea portocalie este probabil aleasă pentru a le face mai vizibile și mai ușor de identificat pentru cititori. De asemenea, poate fi o alegere estetică, deoarece culoarea portocalie poate fi asociată cu personalități energice și vesele.