"Watchmen" - experiența preferată de traducere a Iuliei Gorzo

13 iulie 2018
"Watchmen" - experiența preferată de traducere a Iuliei Gorzo

Iulia Gorzo este un traducător experimentat: pentru Editura Art, a transpus în română Culoarea purpurie, de Alice Walker, Cenuşa Angelei, de Frank McCourt, Casa veselă, de Alison Bechdel, dar și dificilul roman al lui Faulkner, Lumină în august. Oare a fost o joacă pentru ea să traducă Watchmen? I-am pus câteva întrebări Iuliei Gorzo, pentru a afla cu ce impresii a rămas în urma acestei experiențe.

 

De la stânga la dreapta: Matei Sâmihăian, Octav Avramescu, Iulia Gorzo.

Credit foto: Ema Cojocaru

 

Cât de greu sau cât de ușor a fost să traduci „Watchmen”?

Spre marea mea fericire, cu Watchmen nu ne aflăm pe terenul familiar al distincției greu-ușor. Ne aflăm pe terenul mult mai rar întâlnibil al minunatului. Chiar așa a fost să traduc Watchmen, minunat. (Mulțumesc încă o dată, Grafic!) Au fost vreo cinci luni, cu tot cu corectură, pentru care mi-ar plăcea să am în românește un sinonim perfect pentru exhilarating din engleză: stimulatoare, înviorătoare, palpitante, entuziasmante. Rămâne experiența mea preferată de traducere până acum. Greu egalabilă.

Cel mai greu nu mi-a fost neapărat cu diferitele voci și registre, cum m-aș fi așteptat. Ba chiar asta ar intra la capitolul cel mai plăcut. Cel mai greu a fost cu onomatopeele. Pentru exemplificare, încercați să traduceți repede burp, zgomotul pe care-l facem când râgâim. Puteți încerca și mai pe îndelete. Presupun că nu ajută prea tare.

 

Spune-mi o scenă memorabilă, la care te gândești și acum.

Watchmen e memorabil pagină cu pagină, dar eu m-am atașat foarte mult de banda desenată care se înfiripă la un moment dat în interiorul romanului grafic principal, o bandă desenată în bandă desenată, o poveste spectaculoasă cu un naufragiat care se salvează încropind o plută din cadavrele tovarășilor săi de călătorie înecați. Și ăsta e doar începutul. („Cititorule, un gând de alinare: în iad, măcar pescărușii sunt sătui.”)

 

Care este personajul tău preferat din „Watchmen”?

Deși mi-a făcut o plăcere nebună să vorbesc în românește ca Rorschach („Privit cerul prin fumul greu de grăsime de om, și Dumnezeu nu era acolo”), n-o să spun Rorschach. O să spun Moe Vernon. („Moe Vernon era un bărbat cam la vreo cincizeci și cinci de ani și avea una dintre fețele alea newyorkeze de pe vremuri pe care azi nu le mai vezi. E ciudat, dar parcă unele fețe azi sunt la modă, iar mâine nu mai sunt.”) E un personaj cu o trecere meteorică prin carte, în primul pasaj în proză (și preferatul meu), un extras din autobiografia lui Nite Owl. L-am ales doar ca să atrag atenția asupra acelor pagini, unele dintre cele mai năstrușnice și mai ingenioase pe care le-am tradus vreodată. 

 

Trei motive pentru care ne recomanzi „Watchmen”?

1. Textul lui Alan Moore. 2. Desenele lui Dave Gibbons. 3. Traducerea.

Sigur că glumesc cu traducerea, sunt o mie de motive mai importante de a citi Watchmen, de la statutul său de carte-cult care a revoluționat mediul la varietatea de registre stilistice și bogăția intertextuală, dar cred că pentru fanii hardcore e chiar interesant să descopere cum sună preferații lor în românește. Și eu am dat fuga să văd cum vorbește în românește Corto Maltese, unul dintre eroii copilăriei mele, atunci când am aflat că s-a tradus.

 

Cum ai convinge pe cineva care nu e fan BD să citească „Watchmen”?

Nu trebuie să fii fan BD ca să citești romane grafice sau benzi desenate care-ți stârnesc interesul. Pentru orice mediu, familiar sau nu, îți trebuie doar două lucruri: curiozitate și poate un strop de discernământ.

 

Dacă ai alege o singură carte grafică de tradus pentru publicul din România, care ar fi aceea?

Aș merge mai departe cu Alan Moore. From Hell (romanul grafic plasat în Anglia lui Jack Spintecătorul) ar fi un proiect ambițios în care eu, una, m-aș arunca și mâine. N-aș refuza nici seria The League of Extraordinary Gentlemen. Sau, ca să ieșim dintre super sau anti-eroi, am citit recent despre primul roman grafic cu șanse la premiul Man Booker, Sabrina, de Nick Drnaso, o poveste despre dispariția unei fete. Nu l-am citit încă, dar m-a făcut îngrozitor de curioasă. Așa că l-aș citi oricând mai pe îndelete, traducându-l.

 

A consemnat Ema Cojocaru.

Recomandări (19) Interviuri (9) Noutăți (6) Titluri în focus (33) Evenimente (1) Școală (2) Concursuri (13)
header interviu
Interviu cu Anna Rakhmanko și Mikkel Sommer despre Vasia, bunicul tău: „Am vrut să creăm senzația că totul e transmis prin ochii unui copil” de Ema Cojocaru 08 ianuarie 2024
Vasia, bunicul tău relatează povestea adevărată a familiei Annei Rakhmanko, așa cum i-a fost istorisită de Liuba, sora bunicului ei, la vârsta de 82 d...
Mai multe
Invincibil
Pascal Jousselin — Invincibil 1: Dreptate și legume proaspete de Eduard Pandele 09 noiembrie 2023
CUM SĂ TE ÎNDRĂGOSTEȘTI DE INVINCIBIL ÎN ZECE SECUNDE? E simplu - e suficient să citești prima planșă de aici; (dacă îți plac pisicile, mergi direc...
Mai multe
Marie Curie
Frances Andreasen Østerfelt, Anja C. Andersen & Anna Błaszczyk — Marie Curie: În căutarea luminii de Eduard Pandele 30 octombrie 2023
CARTEA ÎN TREIZECI DE SECUNDE Marie Curie a fost prima femeie care a primit premiul Nobel și, până acum, singurul om de știință care a primit două...
Mai multe
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART