„A fost odată un băiat pe care‑l chema Odd şi nu era nimic straniu sau neobişnuit în asta, nu pe vremea aceea sau pe acele meleaguri. Numele său însemna „vârf de sabie“ şi era unul purtător de noroc."

După ce tatăl său își pierde viața pe o navă vikingă, iar piciorul îi este strivit de un buștean, Odd trebuie să facă față și unei ierni care pare fără sfârșit.

Soarta lui e pe cale să se schimbe atunci când îi salvează viața unui urs. Ursul e însoțit de un vulpoi și un vultur, și toți trei se dovedesc a fi zei nordici, transformați în animale sălbatice de Uriașii de Chiciură. Mai mult, uriașii au pus stăpânire pe Asgard, ținutul zeilor. Iar Odd luptă să recupereze ciocanul lui Thor, să elibereze Asgardul și să-i salveze pe zei.

De același autor:

Cartea cimitirului

Coraline

Pulbere de stele

Noroc cu laptele

Mitologie nordică

 

Vremurile în care trăiește Odd sunt crunte, vikingii merg potrivit datinii să jefuiască ținuturile altor oameni – asta înseamnă și să îi ia în robie. Mama lui Odd este răpită și luată de nevastă în urma unui asemenea raid, tatăl lui moare pe drumul de întoarcere dintr-o astfel de expediție. Poate că vitregia vremurilor este contrastul potrivit astfel încât Odd să viseze la „nobili viteji gata oricând să înfrunte tot soiul de pe­ricole”. 

În baladele mamei, lorzii călăreau pe cai, însoțiți de câini și de șoimi. Odd călărește un urs, e petrecut pe pământ de un vulpoi și privegheat din înalturi de un vultur. Nu sunt trei animale oarecare, ci mari zei nordici ajunși la ananghie – Loki, Thor și Odin. Un dușman al lor de moarte, un Uriaș de Chiciură, l-a păcălit pe cel mai viclean zeu nordic, Loki. Ce ironie! Iată că a fost înșelat, la rândul său, cel ce-i viclenește de regulă pe alții. Nu doar că Loki i-a dat uriașului ciocanul lui Thor, dar, mai apoi, preaputernicii zei au fost transformați din divinități în animale. De pe cea mai înaltă treaptă a scării ființelor au fost azvârliți sub nivelul oamenilor. Citește mai mult într-o recenzie de Dragoș Dodu, pe blog.