Lavinia Braniște

(n. 1983, Brăila) Locuiesc de mai mulţi ani în Bucureşti şi încă am sentimente amestecate faţă de acest oraş. Scriu poezii din şcoala primară şi am crescut cu poveştile bunicului, care îmi mai făcea şi jucării de carton şi zmeie colorate, pe care mi le înălţa pe calea ferată – ,,la linie“. Tot cu bunicul intram în pepiniera de la linie pe sub un gard de sârmă şi culegeam iarbă pentru găini şi păpădii galbene pentru mama. Cu bunica tundeam scaieţi şi-i puneam pe casă de Rusalii şi a doua zi ne uitam să vedem cui i-a crescut mai mult norocul. 
Cărţile pentru copii au venit peste mine dintr-o întâmplare, după o pauză de douăzeci de ani, timp în care am schimbat joburi şi chirii şi m-am învăţat să trăiesc singură. Scriu pentru că-mi place să scriu. Şi am avut nevoie de douăzeci de ani ca s-o spun fără jenă.