În sine, teza-carte a Laurei Albulescu este nouă şi importantă, în primul rând, pentru că pune tocmai marea problemă a continuării, mai exact a utilizării lui Bourdieu, în condiţiile în care Bourdieu însuşi a ţinut să controleze şi să limiteze accesul şi instrumentalizarea, de-re-contextualizarea propriilor concepte şi analize. Cum se poate lucra cu Bourdieu altfel decât devenindu-i, tragic, un simplu glosator? Altfel spus, cum se poate desface această contradicţie germinativă, cum se poate relaxa, modula aparenta relaţie de putere, cenzura pe care înseşi principiile auto-poietice ale operei bourdieusiene o impune?Aici, în tensiunea nucleică dintre (auto-)închidere şi (post-)deschidere se plasează şi lucrează Laura Albulescu, elaborarea riguroasă a acestui spaţiu de manevră şi a protocoalelor de abordare constituind tocmai „obiectul” ei de studiu, de fapt creaţia, noutatea propriu-zisă a acestei cărţi.