În cafeneaua tinereţii pierdute este asemenea unui portret cubist: cartea spune, din mai multe perspective şi pe mai multe voci, povestea lui Louki, o femeie tânără care încearcă să scape de rutina propriei vieţi, fugind de mamă şi mai apoi de soţ, pentru a se retrage în Parisul cafenelelor obscure şi al boemilor plictisiţi. Dar pe cât este de cuceritor acest Paris al umbrelor, pe atât de uşor poţi să te pierzi în el.

Romanul – unul dintre cele mai importante dintr-o operă vastă – este o poveste despre memorie şi căutare: toate cele patru relatări încearcă să reconstruiască, ca într-un roman poliţist, viaţa mereu incompletă a lui Louki, iar autorul nu numai că reuşeşte să dea fiecărei voci timbrul său propriu, dar le şi dispune pe toate într-o polifonie subtilă.

„Ce anume ne place în textele lui Patrick Modiano? Tonul acesta, atmosfera aceasta de nedefinit care nu-i aparţine decât lui: începi să citeşti şi te laşi prins în ea.“ Le Figaro

"Ansamblul operei sale este încântător, în cel mai autentic sens al cuvântului: cititorul plutește printre paginile scrise de Modiano ca într-o poveste." El Mundo

„Romanele sale sunt uşoare şi elegante, la fel de volatile precum memoria.“ Der Spiegel

Citeşte fragmente din carte în România literară, pe LiterNet, pe rontziki.ro şi în Ziarul de Duminică.